Doamna deputat Cristina Rizea (Constanța), a propus o soluție inovatoare pentru a aborda problemele din azilele pentru vârstnici – înființarea unor case sociale de „plasament pentru vârstnici”.
Tensiunile politice care au marcat fenomenul azilelor groazei în ultima perioadă au dus la controale asupra căminelor pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităţi din întreaga ţară.
În urma verificărilor, o multitudine de azile şi cămine au fost închise din diverse motive: de la nerespectarea minimelor condiţii de igienă şi sanitaţie până la lipsa avizelor necesare pentru funcţionare. Soluţiile pentru persoanele vârstnice care trăiau în centrele respective nu au fost, însă, larg expuse în spaţiul public.
„În astfel de momente de tensiune socială, măsurile pentru cei vulnerabili trebuie să domine agenda publică. Grupurile infracţionale care coordonau azilele şi căminele ce, pe bună dreptate, au fost închise trebuie să fie înlocuite de comunităţi de experţi, organizaţii neguvernamentale şi, desigur, autorităţi care îşi asumă să livreze soluţii ferme, în mod urgent. Propun, în acest fel, crearea unor case sociale de plasament pentru vârstnici, centre ce să permită „adoptarea” pensionarilor din centrele dedicate de către îngrijitori specializaţi. Sunt de părere că este de datoria mea ca demnitar, dincolo de afirmaţii politice, să mă implic direct în identificarea măsurilor corecte, astfel încât lucrez, alături de cabinetul meu, la un proiect de lege centrat în jurul acestei idei”, declară Cristina Rizea, deputată de Constanţa.Cristina Rizea propune un plan bazat pe şase piloni, care includ următoarele aspecte:
1. Persoanele care preiau vârstnici în plasament trebuie să deţină minima pregătire necesară ca îngrijitori la domiciliu sau îngrijitori bătrâni la domiciliu şi să funcţioneze ca PFA, pentru ca statul să poată stabili relaţii contractuale în baza cărora să fie remunerate;
2. Gruparea în aceste case se efectuează pe criteriul problemelor medicale asemănătoare ale vârstnicilor, având posibilitatea de a adopta între 1 şi cel mult 5 vârstnici în funcţie de afecţiunile lor de sănătate;
3. Tot după acest criteriu se stabileşte şi frecvenţa vizitelor periodice de la personalul medical, precum şi remuneraţia acordată îngrijitorilor (în funcţie de vârstă, gravitatea afecţiunii, etc);
4. Îngrijitorii vor trebui să încheie contracte cu unităţi medicale din proximitate pentru a asigura intervenţia acestora la domiciliu în cazurile excepţionale, cheltuielile de deplasare ale personalului medical fiind decontate de către stat;
5. DGASPC-urile vor efectua controale regulate pentru a evita relele tratamente aplicate vârstnicilor, precum şi pentru a se asigura de îndeplinirea condiţiilor de către îngrijitori;
6. Îngrijitoarele românce din Diaspora pot fi sprijinite să se întoarcă prin intermediul acestei măsuri şi să se califice rapid, prin acordarea unor certificări, astfel încât să îşi poată îndeplini rolurile acasă.
Sursa: www.cdep.ro
Sursa foto: www.cdep.ro
